Partea II - Adevarul despre Religii si despre cine a scris cu adevarat Biblia

Motivul pentru care nici Piso, nici Josephus, sau soţul nepoatei lui Piso, Pliniu cel Tanăr, nu il menţionează pe Iisus in scrierile lor oficiale este că la vremea respectivă acesta nu ar fi fost credibil. Poveştile inventate de ei nu au fost acceptate ca fapte reale decat odată cu trecerea timpului. Istoria oficială a lui Josephus menţionează doar că acesta a fost un iudeu care descindea din linia genealogică regală hasmoneană, care a luptat impotriva romanilor. Deşi prietenii săi s-au sinucis cand revolta a fost inăbuşită, el s-a predat şi a scăpat. Mai mult, ni se spune că a fost găzduit in Roma de către impăraţi timp de 30 de ani, timp in care s-a insurat cu strănepoata sa, intrand astfel in aristocraţia romană. Să fim serioşi! Josephus a fost totuna cu aristocratul roman Anus Calpurnius Piso, care, impreună cu fiii săi şi cu Pliniu cel Tanăr, au scris Evangheliile şi celelalte texte din Noul Testament.Pliniu a scris mai multe epistole pe care le-a semnat sub numele de Sfantul Ignaţiu. Grupul din care făcea parte a devenit, sub diferite nume, grupul primilor părinţi ai bisericii. Cine a fost insă cel care a transformat această invenţie romană in teribila religie-inchisoare in care s-a transformat ea mai tarziu? Un impărat roman, coleg de Frăţie cu cei din clanul Piso, pe nume Constantin cel Mare. Care a fost instrumentul de care s-a folosit el? Biserica Romană cu sediul la Roma! In lucrarea sa epică, Anacalypsis, Geoffrey Higgins arată cum a fost creată Roma, ca un nou Babilon. Nu este de mirare că religia creştină abundă de simboluri babiloniene. intreaga poveste a fost o inscenare cu scopul de a crea o nouă religie care să subjuge mintea umană, iar ierarhia modernă a bisericii ştie foarte bine acest lucru! Elita clerului creştin a ştiut dintotdeauna acest adevăr, căci a făcut parte de la bun inceput din societatea secretă care a creat mitul creştinismului. Alte minciuni ulterioare, de un cinism desăvarşit, precum cea referitoare la Giulgiul din Torino, asociat cu societatea secretă a Cavalerilor Templului, nu au fost inventate decat pentru a perpetua această propagandă. Forţa care i-a inventat pe Iisus şi biserica creştină este aceeaşi forţă care conduce la ora actuală lumea. Spre exemplu, Colegiul Roman al Arhitecţilor a fost un antemergător al francmasoneriei moderne; de fapt, tot ce s-a schimbat a fost numele organizaţiei. Altminteri, romanii foloseau aceleaşi simboluri ale echerului, compasului, şi aşa mai departe. Unul din templele folosite de acest colegiu in Pompeii a fost acoperit cu lava emisă de erupţia Vezuviului in anul 71. Săpăturile care s-au făcut aici au scos la iveală o hexagramă in forma stelei lui David, un craniu şi o placă in alb şi negru a Artificierilor lui Dionisos. Toate aceste simboluri sunt folosite de francmasonii moderni.Revolta iudeilor impotriva Romei a continuat pană la infrangerea totală a Zeloţilor din anul 74, la Masada, podişul care se inalţă deasupra Mării Moarte. Acesta a fost ultimul bastion al comunităţii eseniene, care işi evacuase baza situată pe coastă. in timp ce Zeloţii iudei era capturaţi de romani, numeroşi membri ai societăţii secrete nazarineene au fugit in Iordania, Mesopotamia, Siria şi Turcia, fapt confirmat de Julius Africanul, care a trăit in Turcia in jurul anului 200. Se spune că Iosif din Arimathea, unchiul biblic al lui Iisus, ar fi călătorit in Franţa, pentru a răspandi cuvantul. Bibliotecarul Vaticanului, cardinalul Baronius, a afirmat că Iosif a sosit mai intai la Marsilia, in anul 35, după care a ajuns in Insulele Britanice. Există de asemenea o legendă care spune că Maria Magdalena şi copiii lui Iisus ar fi fugit după crucificare in sudul Franţei. Această legendă stă la baza poveştii Sfantului Graal, care susţine că linia genealogică a lui Iisus a devenit mai tarziu dinastia merovingiană din Franţa. Această teorie este o prostie, căci toţi aceşti oameni nu au existat de la bun inceput, ca să nu mai vorbim de faptul că sursa acestei legende este un bibliotecar al Vaticanului, deci al Bisericii Romane. De ce a fost ales insă districtul Provence din sudul Franţei? Ghiciţi unde aveau proprietăţi intinse cei din clanul Piso? In Galia, şi mai precis, in Provence! Nu este de mirare că acest district este vestit pentru vinul său (linie genealogică/cunoaştere). Cateva secole mai tarziu s-a născut legenda Graalului, ţesută numai din mituri. Legenda este alcătuită din poveştile simbolice ale Regelui Arthur (un alt soare), care au fost ilustrate pe cărţile de Tarot şi in literatura şi muzica Europei secole la rand. Graalul nu era altceva decat cupa sau pocalul in care a fost colectat sangele lui Iisus in momentul crucificării. Acesta era de fapt un simbol al sangelui care curgea in ritualurile antice care sacrificau miei in timpul echinocţiului de primăvară, iar, pentru cei mai iniţiaţi, un simbol al liniilor genealogice ale zeilor reptilieni. In primele manuscrise ale legendei, Graalul este numit Sang Real, termen francez vechi care insemna sange regal. Aşa cum vom demonstra mai departe, acest sange regal nu era altul decat cel al liniilor genealogice reptilo-umane şi nu avea nimic de-a face cu Iisus.Imaginea zeului solar cunoscută sub numele de Iisus a fost transformată mai tarziu intr-un fiu supranatural al lui Dumnezeu de cel care avea să devină cunoscut sub numele de Sfantul Pavel, al cărui nume real era Saul din Tarsus. in varianta oficială a poveştii, Sfantul Pavel s-a născut din părinţi iudei, dar a devenit cetăţean roman, deşi era un fariseu şi un aderent strict la religia ebraică. Ce alt iudeu care a devenit roman mai cunoaştem? Josephus, pseudonimul lui Piso, autorul Evangheliilor! Se spune că Sfantul Pavel ar fi incurajat persecuţia primilor creştini, dar s-a convertit in timp ce se afla in drum spre Damasc, căci Iisus i-ar fi apărut miraculos in faţă şi l-ar fi intrebat: De ce mă persecuţi ? De fapt, există trei versiuni oficiale ale poveştii. Intr-una dintre ele, Pavel a auzit vocea lui Iisus vorbindu-i (Fapte 9:7). in alta a văzut o lumină mare, dar nu a auzit nici o voce (Fapte22:9), iar in a treia a primit instrucţiuni de la Iisus despre misiunea lui viitoare (Fapte 26:13). Pavel a fost creaţia lui Pliniu cel Tanăr (al cărui nume de militar era Maximus) şi a lui Justus Piso. Cei doi au introdus in povestea lui Pavel numeroşi prieteni şi asociaţi ai lor, inclusiv personaje din istoria familiei. Spre exemplu, cel care l-a vindecat pe Pavel de orbire a fost un om pe nume Ananias, inspirat in mod evident de Annaeus Seneca, cel care a murit impreună cu tatăl Piso din ordinul lui Nero. in Scrisoarea către Romani găsim această frază: Salută-l pe Herodion, amicul meu, indiciu care dezvăluie legăturile familiei Piso cu Irod cel Mare. Pavel nu a răspandit mesajul lui Iisus in Cipru, Creta, Macedonia, Asia, Grecia şi Roma. Cei care au făcut-o au fost Pliniu şi Piso. intre anii 100 şi 105, Justus, tatăl acestuia şi Pliniu, impreună cu familia, prietenii şi sclavii lor, s-au dus in Asia Mică (pe teritoriul actualei Turcii), vizitand, printre altele, oraşele greceşti şi Alexandria, pentru a-i incuraja pe săraci şi pe sclavi să adere la noua lor credinţă. Primele biserici au fost create in Bithnya şi Pontus de Pliniu. Acesta a vizitat de mai multe ori aceste locuri, incepand din anul 85, aceasta fiind chiar originea prenumelui lui Pontius Pilat. Acesta este numit doar Pilat in Evangheliile după Matei şi după Marcu, primele Evanghelii scrise de Piso, dar in Evanghelia după Luca, cea pe care Piso a scris-o impreună cu Pliniu, Pilat capătă brusc şi un prenume: Pontius. Evanghelia după Luca a fost scrisă chiar in anii in care Pliniu a inceput să viziteze Pontius. Scrisorile lui Pliniu, semnate chiar cu numele său, afirmă că Justus Piso s-a aflat in Bhitnya intre anii 96-98, folosind numele de Tullius Justus, şi că familia Piso avea de asemenea o locuinţă in Ephesus, locul in care se afla templul zeiţei Diana, o altă versiune a lui Isis, Semiramida, Barati, etc. in timp ce călătoreau prin diferite locuri, membrii familiei Piso pretindeau că sunt apostoli şi episcopi, succesori ai personajelor inventate chiar de ei, Petru şi Pavel. Astfel, ei au pretins că sunt Ignatius (Pliniu), Justinus (Justus), Clement din Roma (Julius), Policarp (Proculus) şi Papias (Julianus, fiul lui Justus). La vremea respectivă, o membră a familiei Piso, Pompeia Plotina (pe numele său real Claudia Phoebe) era soţia impăratului roman Traian, aşa că ceilalţi membri ai clanului au beneficiat de un sprijin enorm de la cel mai inalt nivel al puterii. In textele biblice: Scrisoare către Romani, Timotei şi Clement, Pompeia apare sub numele de sora noastră Phoebe, Claudia şi Claudina .Clanul Piso impreună cu Pliniu au introdus in textele lor toate simbolurile religiei soarelui şi ale miturilor Frăţiei Babiloniene. De pildă, locul de baştină al lui Pavel este oraşul Tarsus din Asia Mică (actualmente Turcia), capitala cilicienilor. intamplarea face ca acest oraş să fi fost unul din principalele centre ale religiei solare a lui Mithra, care a ajuns la Roma prin intermediul cilicienilor, de unde s-a răspandit apoi in intregul imperiu. De asemenea, Asia Mică a fost prima regiune in care s-a răspandit cultul lui Dionisos. Ambele personaje erau zei solari născuţi pe data de 25 decembrie, care au murit pentru iertarea păcatelor noastre. Tot ce cred la ora actuală creştinii despre Iisus credeau in acele timpuri romanii despre Mithra. Ziua sacră a adepţilor lui Mithra era duminica, tocmai pentru că acesta era un zeu solar. Ei au numit această zi Ziua Domnului. Dionisos s-a născut dintr-o fecioară şi a fost cunoscut sub nume precum: Viţa de vie, Domnul Nostru, Mantuitorul, Judecătorul celor morţi, Eliberatorul, Cel inviat şi singurul Fiu al lui Dumnezeu. Deasupra capului lui Dionisos erau scrise cuvintele: Eu sunt Viaţa, Moartea şi invierea. Eu sunt cel ce poartă coroana inaripată (Soarele). Scriitorul H.G. Wells arată că multe din cuvintele atribuite de Pavel lui Iisus erau exact cele folosite de adepţii lui Mithra. Liturghia lui Mithra este identică cu Liturghia lui Iisus. Cand Pavel spune: Ei au băut din piatra spirituală, iar acea piatră era Christos (1 Corinteni 10:4), el foloseşte exact cuvintele din scripturile lui Mithra. Doar numele au fost schimbate. In Evanghelii, Petru devine piatra creştină pe care urma să fie construită noua biserică. Se spune despre Colina Vaticanului că era sacră pentru Petru, dar acelaşi loc era considerat sacru cu mult timp inainte pentru Mithra. intr-adevăr, aici s-au descoperit numeroase vestigii din perioada cultului lui Mithra! Practic, clanul Piso l-a transformat pe Mithra intr-un cult creştin de tip Mith-ra (n.n. mitologic).Toţi papii au emis pretenţia că domnesc in calitate de urmaşi ai lui Petru, primul papă. Această pretenţie derivă dintr-o afirmaţie biblică a lui Iisus, in care acesta a spus: Tu eşti Petru, şi pe tine imi voi clădi Eu biserica Mea?. Numai patru versete mai tarziu urmează demolarea lui Petru: Dar El s-a intors şi i-a spus lui Petru: inapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!? Piatra este un simbol clasic al şcolilor misterelor, la fel ca şi piatra unghiulară asociată cu Iisus, folosită inclusiv in simbolismul francmason din zilele noastre.